Cum a fost posibil ca un articol buclucaș, plantat în lege de PSD, pe vremea când premier era Ponta, să zacă uitat de parlamentarii dreptei până în preziua alegerilor parlamentare?! Mai exact, abia în sâmbăta dinaintea alegerilor, premierul Orban a aflat de ce diaspora este foc și pară că nu poate vota: potrivit art. 83 din legea 208/2015, la secțiile de votare organizate în străinătate, nu pot vota decât cetățenii români care au domiciliul sau reședința în străinătate.  De ce doar ei?! Prea târziu. Ministrul Aurescu ridică din umeri. Nu are ce să mai facă. Duminică, oare câți români au înjurat că au bătut drumul degeaba spre secția de votare și nu au fost lăsați să voteze? 

 

În țară, aceeași supărare. Un alt articol, de această dată, plantat în legislația electorală în 2008, când s-a introdus votul uninominal, a ținut departe de urnele de vot sute de mii de alegători: au putut vota în altă localitate decât cea de reședință sau domiciliu doar cei cu viză de flotant sau dacă localitatea se află în același județ de domiciliu sau reședință. Care este logica unei asemenea limitări a dreptului de vot din moment ce distribuirea mandatelor se face pe baza scorului obținut la nivel național de partidul cu pricina?! Evident, niciuna. Pur și simplu, parlamentarii au avut alte griji pe cap decât să ridice asemenea interdicții absurde puse în calea unor votanți. Nu se mai pune problema ca interdicțiile că fie necesare pentru prevenirea votului multiplu. Avem tablete în fiecare secție de votare. Tentativa ar fi depistată instant pe baza CNP-ului.  

 

Câte voturi ar fi putut avea în plus dreapta, inclusiv PNL, dacă alegătorii mobili, activi, din țară sau din străinătate ar fi putut vota la aceste alegeri parlamentare? Cu atât mai mult cu cât vorbim de procente extrem de prețioase, de care depinde victoria morală la alegeri și soarta unei coaliții de dreapta. 

 

De ce s-au pierdut fără urmă mii de voturi prin corespondență? 14.000 de voturi dispărute fără nicio explicație? Câți dintre acești români au mai votat fizic și dacă da, câți au votat supărați pe actualii organizatori ai alegerilor? De ce alte mii de voturi nu au mai fost validate pe motiv că nu au ajuns la destinație până în data de 3 decembrie? De ce 3 decembrie nu a fost luată în considerare ca dată de expediție a plicului, așa cum se întâmplă în cazul corespondenței în instanță? De când a ajuns alegătorul că răspundă pentru bunul  mers al Poștei noastre și să fie sancționat cu anularea votului pe PNL și din cauza votului prin corespondență? 

 

Dincolo de scăpările legislative, greșeala fatală care a retezat cel puțin 3 procente din scorul PNL a fost închiderea piețelor. Cum a fost posibil ca ministrul Oroș, cu toată aura sa de profesionist al agriculturii, să facă pe yesman-ul lui Arafat în CNSU? Cum a fost posibil ca măsura propusă de heirupiștii crizei Covid să nu fie filtrată electoral? Efectul de dinamită al măsurii nechibzuite a spulberat fix procentele care ar fi putut ajuta PNL să clameze victoria morală la alegeri. 

 

O socoteală greșită a fost făcută pe seama primarilor proaspăt racolați.  Aleșii locali s-au folosit de sigla PNL ca să vadă cu sacii în căruță, după care au dormit în front. Nu numai că nu s-au mobilizat să tragă la căruța parlamentarilor PNL, ci au și trădat: primarii marilor orașe au făcut blat cu PSD  și s-a văzut la vot. Primar PNL ales acum două luni cu aproape 5000 de voturi  a strâns câteva sute de voturi duminică pentru PNL. De ce un scor de zece ori mai mic?

 

Și asta nu e tot. Marea masă a cadrelor didactice a virat spre PSD. De ce a pierdut PNL simpatia profesorilor? De ce ministrul lor, tot profesor, a reușit această contraperformanță? 

 

Și un mare semn de întrebare: cum se face că nici după ce Guvernul PNL a pompat un miliard de euro în șomaj tehnic pe perioada aprilie – august 2020, antreprenorii și angajații din mediul privat nu au fost de partea PNL la aceste alegeri? Cum se face că nici după ce au mărit cu 14%, în plină criză, punctul de pensie, beneficiarii nu au chiuit, ci, din contră, s-au supărat și mai tare pe PNL? 

 

Lovitura de grație a venit din tenebrele spațiului virtual: cum este posibil să fi scăpat sub radarul sociologilor acest tsunami extremist care a crescut în două luni cu 8 procente? La locale, AUR avea mai puțin de un procent din voturi. Acum au ajuns la 8%. Ce relevanță mai au de acum încolo sondajele interne sau de uz extern dacă le scapă sub radar ditamai dihania? O dihanie care înghite procente mai ceva ca un cancer galopant! Spirala tăcerii a crescut în pandemie. Aproape un sfert dintre românii chestionați în sondaje nu spuneau cu cine ar vota. De rușine, de frică să nu fie arătați cu degetul. Când au ajuns în cabina de vot și au tras perdeaua, au trântit ștampila pe ultrași și au așteptat înfrigurați să scape de o generație întreagă de politicieni învechiți, compromiși, expirați. 

 

Acum să-nceapă balul. De fapt, circul. Patru ani, adio reforme. Vom avea un parlament bruiat de ultrași fix ca un meci de fotbal și un guvern sabotat de orgolii prea mari pentru o țară așa mică.

Sursa: Realitatea Din PNL

Articolul precedentRomânia în Realitate: „Valorile naționaliste din PSD, ALDE, PRO-România și PMP nu s-au mai manifestat și au fost preluate în mesajul AUR”
Articolul următor„Culisele statului paralel”: Dezvăluiri despre cum dispar spațiile verzi din Capitală – cel mai mare JAF imobiliar. Caracatița retrocedărilor din Sectorul 2