Adesea mă întreb de ce am rămas acasă și nu am plecat departe. Am avut destule oportunități de a mă stabili în alte state ale lumii, departe de grijile și corupția putredă din România. Totuși, ceva m-a determinat să nu îmi părăsesc bunicii, părinții, locurile în care m-am născut și care m-au format ca om. Am decis să îmi întemeiez o familie aici, pe pământurile atât de dragi sufletului meu. Știu că astăzi e tabu să vorbești despre dragostea de patrie, despre mândria de a fi român. Căci e drept, în ultimii 34 de ani, fibra acestui popor s-a destrămat ca un fir de ață care e tras dintr-o haină frumoasă. Ce ne-a mai rămas după jaful resurselor și după tâlhăriile trădătorilor? Pentru ce să mai luptăm? Unii dintre voi mă întrebați în mesajele pe care le primesc zi de zi. Înainte de orice, ne-a rămas bunul Dumnezeu. El nu ne-a părăsit niciodată, deși noi am făcut totul pentru a-L alunga.
Am greșit și am căzut adesea ca națiune, dar de fiecare data ne-am ridicat din abisul disperării și am reușit sa ne vindecam de rele. Dragii mei, România nu reprezintă doar farmacii, bănci, hypermarketuri, case de pariuri și jocuri de noroc. Încă mai avem investitori autohtoni care se zbat să supraviețuiască pe piața invadată de străini. Încă mai sunt români care vor să lase ceva în urma lor și se încăpățânează să plătească salarii, așa cum sunt ele, mari sau mici, angajaților pe care nu vor să îi trimită acasă, în șomaj și sărăcie. Împovărați de facturile uriașe și de costurile tot mai mari, acești oameni preferă să lupte până la capăt, deși ar fi mult mai simplu să pună lacătul pe ușă și să vândă tot.
De multe ori folosim expresia „țară în ruine”, dar cred că ar trebui să schimbăm această optică. România este frumoasă, România are încă resurse! România nu trebuie să se predea! Cea mai importantă resursă a acestei națiuni sunt chiar oamenii ei. Trebuie să oprim exodul valorilor care pleacă în bejania sărăciei. A venit vremea să ștergem lacrimile copiilor, ale bunicilor rămași în urmă și să ridicăm podul peste cele două Românii, cea dintre granițe și cea din afara lor. E timpul să facem unirea dintre noi, măcar în cuget și în simțiri! Umilința suferită cu aderarea la Schengen a trezit milioane de piepturi care cer la unison respect!
Dar schimbările nu se produc peste noapte, ori în doar câteva zile. E nevoie de timp și trebuie să ne înarmăm cu multă răbdare, ca la orice proiect nou. Și cred cu tărie că putem pune început bun pe temelia solidă care a rămas de la cei cărora le călcăm pe urme. Pentru ca străinii să ne ofere respect, trebuie ca liderii noștri să o facă mai întâi. Dar vedem că ei încă trăiesc într-o lume separată de a noastră, acolo unde prioritățile sunt total diferite de ale poporului. Preocupați de alegerile viitoare, politicienii poartă bătălii electorale care nu sunt în folosul națiunii, ba din contră. Iar sfidarea aleșilor atinge zilnic noi și noi cote. Astăzi aflăm că sunt dispuși să renunțe aproape la 3 miliarde de euro doar ca să îi acopere pe speciali. Adică pe ai lor!
Am să o repet cât voi trăi: militarii, polițiștii, jandarmii ar trebui scoși din această categorie. Furia poporului se îndreptă către ei și magistrați, dar despre pensiile politicienilor nu s-a scos un cuvințel! Noua lege este oricum o batjocură națională, asta pentru că tăierile vor fi mărunțiș iar bogații vor rămâne cu destui bani în conturi la final de lună. Facem scut pentru ca unii să trăiască în lux și renunțăm miliardele de la UE, care sunt vitale pentru o țara în care lipsurile sunt uriașe. Cad poduri, se surpă șosele, ard spitale, trenuri deraiază. Asta e nota de plată pe care o decontăm scump, chiar cu prețul vieții, pentru proasta administrare a țării. Măcar dacă am învăța ceva după fiecare tragedie! Dar, deocamdată trăim în țara în care oamenii sunt șantajați ca să nu vorbească despre ce îi doare. Avem dovezi clare despre astfel de practici, în care cei care deranjează un demnitar sau altul sunt constrânși prin diverse metode de puternicii vremii să stea în banca lor. Ei bine, nouă nu ne va fi pusă niciodată botniță. Vom prezenta zilnic adevărul despre tot ce se întâmplă în această țară. Ne străduim să respectăm și direcțiile date de cei de la CNA, chiar dacă pare că s-a pornit un război împotriva acestui trust media. Când greșim, ne asumăm, dar când avem argumente solide mergem până la capăt. Nu cedăm chiar atât de ușor în fața presiunilor, indiferent din partea cui vin. Lupta noastră este lupta întregii Românii. Nu luptăm pentru noi individual. Stat în care pentru mulți un trai decent a ajuns să însemne măcar o masă pe zi. Milioane dintre ai noștri adorm cu stomacul gol și cu ochii plânși de lacrimi fierbinți, pentru că autoritățile sunt incapabile să privească și către ei. Demnitarii care au jurat cu mâna pe Biblie să să-și dăruiască toată puterea și priceperea pentru propășirea poporului român, să respecte Constituția și legile țării, să apere democrația, drepturile și libertățile fundamentale, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială sunt cei vinovați de starea în care ne aflăm în acest moment. Contribuie din plin și efectele războiului pornit de Putin, dar nu acesta este motivul principal pentru că o țară bogată suferă de sărăcie cumplită.
Ce scuză aveți, doamnelor și domnilor, de la vârful țării pentru că nu sunteți în stare să aplicați legi în favoarea celor mulți? Știm cu toții că legile proaste sunt începutul unui regim al tiraniei. Iar deștepții vor găsi mereu metode de a ne fura legal. Și mă doare că nu suntem capabili să înțelegem că trebuie să ne ridicăm ochii din pământ și să ne dăm mâna. Avalanșa de minciuni care se tot rostogolește peste noi ne-a dezbinat.
Trăim într-o epocă a neîncrederii, iar egoismul întunecă mintea multora. Tocmai de aceea este vital să aprindem făclii ale adevărului de care suntem atât de însetați. În vreme de război, dar și pe timp de pace, propaganda care ne răsună în urechi este greu de deslușit. Veștile circulă cu rapiditate, multe nu pot fi verificate, iar în spațiul public ajung tot felul de povești care folosesc oricui, mai puțin cetățenilor de rând. Să ne păstrăm mintea limpede și credința tare în bunul Dumnezeu, căci nu ne va dezamăgi, chiar dacă suntem bombardați din toate părțile cu atacuri împotriva credinței ortodoxe. Să nu ne pierdem mândria față de rădăcini și de frumusețea acestui pământ sfânt! Să nu mai cerșim un trai mai bun chiar la porțile celor care ne jefuiesc fără milă resursele. Avem tot ce trebuie aici, în țară. Trebuie să muncim însă mult mai mult, mai serios ca să luăm ce ni s-a furat.
Dragi români, să nu uităm că viața este pierdută în mai multe feluri. Se pierde când vrem să trăim viața altora și nu pe a noastră, ori când criticăm greșelile altora și nu le reparăm pe ale noastre. Se pierde atunci când regretăm fiecare moment în care am eșuat, dar nu suntem capabili să aplicăm soluții pentru a reuși să ieșim din impas. Așadar, să nu îi invidiem pe vecinii care și-au croit un destin mai bun după căderea Cortinei de Fier, ci să căutăm să ne depășim pe noi. Să nu ne mai concentrăm doar la lucruri negative, ci să le căutăm mai ales pe cele bune. Avem destule aici, în grădina Maicii Domnului!
Înainte să închei aș dori să abordez și subiectul arestării lui Rareș Bogdan. Vreau să cred că epoca lui Coldea și Kovesi a apus de mult. Nu aș vrea să mai retrăim acea perioadă în care toți cei care incomodau planurile statului paralel erau arestați. Când cei care aveau curaj să iasă să spună adevărul erau intimidați, erau reduși la tăcere sau arestați. Aflăm imediat ce se urmărește cu această informație rostogolită în spațiul public de colegii noștri din mass-media. Acum vreți sa îl reduceți de tot la tăcere și pe Rareș Bogdan? Nu veți reuși. Este un luptător. Nu e suficient că nu l-ați lăsat să facă dreptate și să lupte pentru țara lui? Este Aurescu oare omul lui Coldea, așa cum se tot spune? De aici se dorește arestarea lui Rareș? Până unde își mai întind tentaculele foștii generali din servicii și ce jocuri se mai fac acum în culise? Avem o rotativă, avem alegeri în 2024. Dezbatem totul. Rămâneți cu noi! Sunt Alexandra Păcuraru și vă invit să facem România suverană!
Un editorial semnat de Alexandra Păcuraru și Adrian Dragomir