România se confruntă cu o criză demografică profundă

România traversează una dintre cele mai grave crize demografice din ultimele decenii, iar efectele încep să devină tot mai vizibile. În prezent, peste 2,5 milioane de locuințe din întreaga țară sunt complet goale. Aceste spații, cândva locuite de familii întregi, au fost abandonate pe fondul scăderii dramatice a populației și al migrației în masă către alte țări.

În orașe, fenomenul a devenit evident prin blocuri întregi cu apartamente nelocuite. În București, numărul acestor imobile goale este estimat la peste 200.000. Deși unele arată impecabil la exterior, în interior domnește tăcerea. Situația este și mai gravă în mediul rural, unde tot mai multe sate devin aproape pustii, odată ce tinerii aleg să plece la muncă în străinătate, iar bătrânii rămân fără urmași care să le ducă mai departe gospodăriile.

Această realitate reflectă un dezechilibru profund: în timp ce economia are nevoie de forță de muncă, tot mai puțini români rămân în țară. Sporul natural negativ și natalitatea scăzută accentuează fenomenul, iar îmbătrânirea accelerată a populației pune presiune pe sistemul de pensii și pe întreaga rețea socială.

Locuințele goale nu reprezintă doar o problemă demografică, ci și una economică și administrativă. Aceste imobile adună datorii la întreținere, devin surse de conflict în asociațiile de proprietari și, în unele cazuri, sunt abandonate complet, intrând într-un proces rapid de degradare.

În fața acestei situații, tot mai multe voci cer intervenția statului. Una dintre soluțiile propuse este ca autoritățile să preia aceste locuințe și să le transforme în spații sociale pentru familii aflate în dificultate sau să le includă într-un fond de locuințe de rezervă pentru situații de urgență. Cu toate acestea, procedurile legale complicate și lipsa unei strategii coerente întârzie orice fel de progres.

Criza locuințelor goale este, de fapt, o criză a populației. Iar dacă nu vor fi luate măsuri rapide și eficiente, România riscă să devină o țară cu tot mai multe case, dar tot mai puțini oameni care să le numească „acasă”.